Arhiva pentru categoria: "Agronomie"
Pentru toti fanii Assassins Creed:
Doamne, fa-ma prost!
versuri: Anonim
De-ar fi sa-i luam pe toti la rand,
Si actualii dar si fostii,
Cei mai destepti de pe Pamant
Au fost intotdeauna…PROSTII.
Nu te ruga la ursitoare
Sa-ti faca-n viata ta vreun rost,
Mai bine urla-n gura mare:
“Iubite Doamne, fa-ma….PROST!”
LANSAREA IN SPATIUL COSMIC A PRIMEI RACHETE ROMANESTI, LOGANUS 2009.
10 octombrie – lansarea se amana din pricina faptului ca s-a desprins chederul de la usa. Incercarea de a-l repara pe loc, cu aracet, nu a ajutat la nimic.
11 octombrie – crezand ca repararea chederului va dura cateva zile, echipajul a baut in noaptea anterioara fiind prea mahmuri pentru a controla naveta.
12 octombrie – totul era pregatit pentru lansarea dar lansarea a fost din nou amanata pentru ca cineva a pierduit cheile
13 octombrie – lansarea se amana pentru ca echipajul nu vrea sa decoleze intr-o zi de 13.
14 octombrie – lansarea se amana din nou pentru ca cineva a spart peste noapte geamul rachetei crezand ca inauntru e vreun casetofon de furat.
Foarte, foarte …. foarte comic, o pisica careia ii place apa, si inca la nebunie.
Watch and have fun
Prima dată, am murit toţi în 2000.
Din cauză că maşinăriile nu erau programate să calculeze anii decât în formula 19XX, când schimbau la 2000 deveneau toate conştiente de sine şi se răzvrăteau asupra asupritorilor din carne, incepând să ne ucideze în masă.
Singura speranţă era, ironic, un robot din viitor în formă de Schwartzenegger, trimis de rezistenţa umană să ne salveze.
Retardaţii chiar aveau o teorie cum că tot ce e computer o să facă poc, urmând haos şi anarhie.
Calculatoriştii inteligenţi au spus că teoria lor e retardată.
Cu toate acestea, presa mondiala s-a zbătut ca o găină fără cap, instigând prostimea la panică.
Prostimea a închis tot ce e calculator zilele ălea.
Apoi am murit toţi în 2001 de la boala vacii nebune.
Biliarde de vaci schizofrenice, antisociale şi cu probleme cu figurile autoritare au călcat în copite guvernele mondiale, adunându-ne pe noi, oamenii în ţarcuri şi folosindu-ne pentru carne şi lapte.
Cam singurul mod în care se putea lua boala vacii nebune de la o vacă nebună, era de la creierul crud al acesteia.
Bine, dacă-l mâncai, era mică şansa să o iei. Dar dacă îţi spărgeai capul şi frecai un creier de vacă infectată de creierul tău, şansa să iei boala creştea.
Şi evident, dacă toţi făceam aşa, şi nu ne tratam, logic se lăsa cu o epidemie mondială.
Pericolul ERA FOARTE MARE.
Presa mondiala s-a zbătut in chinuri groaznice instigând prostimea la panică.
Prostimea nu a mai mâncat vacă jumate de an.
Aditivii sintetici din semipreparatele din carne rămân în organism chiar şi zece ani, pentru că tubul digestiv nu le poate digera. Consumul anual de mezeluri în România este de aproximativ zece kilograme pe cap de locuitor, ceea ce înseamnă că, în fiecare zi, un român mănâncă cam 28-30 de grame de produse din carne.
Anul trecut, media ţărilor europene mergea către aproape 100 de grame consumate zilnic. Totuşi, diferenţa este dată de calitatea semipreparatelor româneşti din carne, care este printre cele mai slabe din Europa, asta şi pentru că românii nu se arată preocupaţi de ce pun în farfurie.
Slănină multă şi injecţii cu apă
În unităţile de producţie mari şi în abatoarele tehnologizate, sacrificările de animale sunt rare. După tranşare, 80% din carne se foloseşte pentru specialităţi, iar restul intră în producţia salamurilor, a cârnaţilor, parizerului şi a crenvurştilor.
Cantităţile sunt ajustate cu multă slănină tare, dar şi cu soia sau alte grăsimi hidrogenate. Malaxarea se face într-un recipient mare de metal, în care se pun la tocat carnea, apoi slănina şi şoriciul. Din saci de rafie se adaugă făina de soia, şi, potrivit fiecărui reţetar, se adaugă aditivi sintetici şi coloranţi. Omogenizarea se face în câteva minute, iar pasta prinde gust şi aspect de carne. Ambalarea se face în membrane de plastic, care, uneori, ajung să coste mai mult decât compoziţia produsului.
O super misto intrare in biserica pentru casatorie.
Frumosul este echitatea absoluta.
Lucrurile nu sunt greu de facut, ceea ce este greu e de a ne pune în starea de a le face.
Când nu mai suntem copii deja am si murit.
Teoriile nu-s decât mostre fara de valoare. Numai fapta conteaza.
Nudurile din arta plastica nu sunt atât de frumoase ca niste broaste râioase.
Simplitatea nu este un tel în arta dar ajungi fara voie la ea pe masura ce te apropii de sensul real al lucrurilor.
Nu cautati forme secrete sau mistere. Ceea ce va dau este bucurie curata. Priviti pâna ce veti vedea. Cei ce sunt mai aproape de Dumnezeu le-au vazut.
A vedea departe este ceva, a merge acolo este cu totul altceva.
Exista un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge trebuie sa te lepezi de tine însuti.
La ce bun sa lucrezi dupa model? N-ajungi decât sa sculptezi cadavre.
Sa fii abil e ceva, dar sa fii cinstit, asta merita osteneala.
Sa creezi ca un zeu, sa poruncesti ca un rege, sa muncesti ca un rob!
Masurile sunt daunatoare fiindca exista acolo, în lucruri. Ele se pot înalta pâna la cer si sa coboare pe pamânt fara a-si schimba masura.
Zborul m-a urmarit toata viata.
Gloriei nu-i pasa de noi când alergam dupa ea. Când însa îi întoarcem spatele, ea va alerga dupa noi.
Nu mai sunt al lumii acesteia; sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup. Ma aflu printre lucrurile esentiale.
Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat:
- V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua…
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata…
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre.
Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac.
Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine.
Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate!
In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare.
Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el!
Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata… pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. “Un milion!” a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi.
Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze.
Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful.
Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda.
Astfel i-a gasit pe toti, Talentul – in iarba tanara, Frica – intr-o pestera intunecata, Minciuna -in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… era totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei.
Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU…
