Arta creştină timpurie din vremea persecuţiei romane era extrem de circumspectă faţă de redările plastice, iar obiectele iconice utilizate, peştele sau păunul, de exemplu, aveau o funcţie strict simbolică.
Reprezentarea paleocreştină s-a dezvoltat într-un imperiu care aproape că nu a cunoscut antiiudaismul[6], fiind tolerant atât pe plan social cât şi religios. Treptat, se pune din ce în ce mai acut problema operării unei distincţii clare între ecclesia şi sinagogé, pe un fundal de confuzii doctrinare dar şi de vădită rivalitate.
Reprezentările iconografice, din ce în mai caracteristice pentru arta creştină, vizau cu prioritate ilustrarea textelor sacre, şi ca modalitate comodă de popularizare. Ilustrarea lor face parte, într-un fel, şi dintr-un demers exegetic, pentru că se urmărea o ”traducere”, o explicitare a respectivelor texte. În acest context intervine, absolut firesc, o raportare la sursele Vechiului Testament, deci la tradiţia iudaică.

Downloaded a total of 576 times

Pablo Ruiz y Picasso (n. 25 octombrie 1881, Malaga – d. 8 aprilie 1973, Mougins/Cannes), artist plastic spaniol. Picasso nu s-a putut mulţumi în viaţă cu un singur rol. Va juca multe, reale şi imaginare, dar pe toate cu aceeaşi pasiune. A fost andaluz şi catalan, spaniol şi francez. A fost un copil genial, la Paris un străin “iresponsabil”, din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă. A fost un amant pasional, soţ şi tată. Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeştri ai penelului, care a rupt definitiv cu convenţiile stilului iluzionist şi figurativ, dominant încă din perioada Renaşterii. Aşa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, şi opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea şi totodată viaţa particulară a artistului. Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumuseţea şi erotismul femeilor iubite. Optzeci de ani de activitate artistică – pictură, sculptură, poezie – reflectă multilateralitatea creaţiei lui Picasso care trăieşte pentru artă şi prin artă.

Downloaded a total of 707 times

Giorgio Barbarelli da Castelfranco, zis Djordjoni, prin creaţia căruia în pictura veneţiană începe perioada clasică a Renaşterii mature, s-a născut la 1477 sau 1478 în orăşelul Castelfranco situat în apropiere de Veneţia.
Despre scurta viaţă a lui Djordjoni nu se ştie aproape nimic. Ne-au parvenit doar puţine lucrări ale maestrului (unii cercetători reduc nejustificat numărul lor la 5-6 pînze)cu datare aproximativă, paternitatea unora rămînînd încă contraversată.
Se presupune, că Djordjoni ar fi învăţat la Djovani Bellini, renumit maestru al Renaşterii veneţiene timpurii, în atelierul căruia s-au format artişti plastici celebri , precum Tiţian, Sebastian del Piambo şi Palma Vechio (cel bătrîn).
Întîlnirea cu Leonardo da Vinci, care vizitase Veneţia la începutul anului 1500, a avut o importanţă pentru tînărul artist plastic, acesta din urmă preluînd de la celebrul maestru procedeul „sfumato”. Spre deosebire de alţi pictori veneţieni, ce modelau forma de cele mai multe ori cu ajutorul culorii, el folosea pe larg şi clarobscurul. Se cere menţionat faptul, că Djordjoni deţine un loc aproape la fel de important în dezvoltarea şcolii veneţiene, ca şi rolul jucat de Leonardo în impulsionarea artei şcolilor Italiei centrale.

Downloaded a total of 335 times

Vincent Van Gogh şi-a pictat capodoperele în ultimii cinci ani de viaţă. Lucra ca un fanatic, până când i s-a întunecat mintea şi s-a sinucis. Astăzi este considerat unul dintre cei mai de seamă artişti ai tuturor timpurilor.
Picturile lui Vincent van Gogh sunt vândute pentru averi, în zilele noastre; artistul însuşi şi-a vândut doar un tablou reprezentând o vie din Arles cu 400 de franci, cu puţin înainte de a muri în 1890.
Fusese exasperant de sărac. Venitul lui consta doar din ajutorul oferit de fratele său mai mic, Theo. Însă pictura îl făcea fericit, sufletul i se revărsa pe pânze.
Activitatea lui a fost puternic influenţată de cercul de pictori format de Eduard Manet, Auguste Renoir si Camille Pisarro: aceştia nu urmau moda picturii contemporane, nu doreau să reproducă imagini fixate în ateliere cu aer îmbâcsit. Ieşeau în aer liber şi pictau peisaje adevărate. Contemporanii îi numeau ironic „impresionişti”, deoarece adesea reproduceau doar anumite impresii dintr-o imagine. Dar picturile compuse din pete de culori vii păreau să prindă viaţă pe pânză, se impregnau de un dinamism aparte, ceea ce lipsea din operele contemporanilor.

Downloaded a total of 160 times

Pictura baroc a fost în floare în multe culturi europene între sfârşitul secolului al XVI-lea şi prima jumătate a secolului al XVIII-lea, o perioadă din istoria europeană caracterizată de bogăţie, strălucire şi fast.
Pictorii care au excelat în folosirea elementelor stilului baroc în pictură au folosit în mod accentuat figuri umane surprinse în decursul mişcării, puternice contraste de lumină şi întuneric (acea tehnică cunoscută sub numele generic de clarobscur), culori puternice, saturate şi un echilibru compoziţional mai degrabă dinamic decât static, considerat de multe ori chiar dezechilibru compoziţional. De asemenea, folosirea liniilor de compoziţie de forme curbate, asemănătoare unor litere S multiple, a diagonalelor repetate de tip ascendent şi descendent comparativ cu liniile drepte, orizontale şi/sau verticale, folosite preponderent anterior, sunt alte elemente tipice ale barocului de tip vizual.

Downloaded a total of 184 times

Urmeaza Scoala de meserii din Craiova (1894-1998), apoi Scoala nationala de arte frumoase din Bucuresti (1898-1902), unde pentru scurta vreme l-a avut profesor pe Ion Georgescu, apoi pe Vladimir C. Hegel. In timpul studiilor realizeaza bustul Gheorge Chitu, un Cap de expresie, ca si o serie de copii – Ecorseul (impreuna cu Dr. Gerota), Vitellius, Capul lui Laocoon. Mai realizeaza busturile Georgescu-Gorjan (1902) si General Dr. Carol Davila (1903), asezat mai tarziu (1912) in curtea Spitalului militar din Bucuresti.

In 1904 porneste spre Paris, trecand prin Budapesta, Viena, Munchen (aici sta un timp), prin Elvetia. Obtinand o bursa in Franta in 1905, se inscrie la Scoala de arte frumoase, in clasa lui Antonin Mercie. In 1907 este acceptat practician in atelierul lui Rodin, pe care il va parasi, orgolios si plin de incredere, comparandu-l pe maestrul sau cu un arbore la umbra caruia iarba nu creste. Brancusi creeaza acum Portretul lui Nicolae Darascu, Bust de baiat, Cap de baiat, Dupliciu (1906) apoi Rugaciunea si Portretul lui Petre Stanescu, ce constituie un ansamblu funerar comandat pentru Buzau (1907).

Downloaded a total of 118 times

Celebrul pictor roman Nicolae Grigorescu s-a nascut la 15 mai 1838 intr-o familie de tarani, pe mosia boierului Filip Lens, in satul Pitari, la 45 de kilometri de Bucuresti. Tatal sau era un fel de administrator pe langa mosiile si conacul boieresc, unde si mama sa va gasi o ocupatie cu “acul”.
Moartea lui Ion Grigorescu (tatal), in 1843, obliga pe sotia acestuia si pe cei sapte copii ai sai sa paraseasca curtea boiereasca si sa mearga la o sora in Bucuresti, in mahalaua Caramidari.
Datorita starii financiare precare si implicit a vietii pline de lipsuri , Nicolae Grigorescu nu a putut fi dat la scoala, motiv pentru care a fost invatat sa scrie si sa citeasca chiar de catre Ruxandra, mama sa.
Ajuns la varsta de 10 ani a inceput sa se gandeasca la o meserie. Il atragea in mod deosebit meseria de zugrav, unchiul si un frate mai mare fiind zugravi.
In Caramidari se afla atunci un pictor ceh renumit, stabilit in tara, Anton Chladek, care il va lua pe Nicolae in atelierul sau. Relatiile dintre maestru si ucenic era una foarte rece. Chladek era sever si cauta deseori sa preintampine o posibila concurenta din partea unui ucenic iscusit. In 1850, la numai 12 ani, parasea atelierul pictorului Anton Chladek, unde petrecuse doi ani ca ucenic. Grigorescu este atreas in mod deosebit de icoane si va picta cu un farmec rar figurile sfintiilor din icoanele sale. Cu iconitele sale va strabate strazile aglomerate ale capitalei, ca un mic zugrav ambulant. Despre iconitele sale nu se va stii foarte multe pana in 1853 cand se face cunoscuta opera sa de la Baicoi: icoane de mari dimensiuni, despartind pronaosul de naos, in biserica zidita de printesa Trubetkoi.
Acesta a fost debutul sau ca iconar, urmand apoi picturile de la Caldarusani, Zamfira si Agapia – cele mai insemnate au loc aici si vor fi terminate in 1860. Cariera sa de iconar se incheie odata cu finalizarea picturilor de la Agapia

Downloaded a total of 279 times

Documentul contine slide-uri cu creatiile artistului Salvator Dali

Downloaded a total of 107 times

Procedeul de turnare cu modele uşor fuzibile din ceară este unul dintre cele mai cunoscute procedee şi este folosit în cea mai mare măsură în cazul metodelor tradiţionale de turnare a statuilor metalice. Arta chinezească de turnare a statuilor din bronz folosind modele fuzibile este cunoscută încă din anii 4000 î.e.n. utilizându-se la turnarea monumentelor din bronz. Opere de artă mari au fost adesea turnate pe bucăţi ulterior fiind unite cu o metodã sofisticată de sudurã sau folosind tehnici de nituire obţinându-se de exemplu figuri turnate de o neobişnuită calitate peste miezuri de lut încălzite de foc.
Renascentiştii au folosit modele fuzibile, câteodată sculptorii turnau statui de mici dimensiuni în atelierele proprii însã mult mai frecvent foloseau serviciile unei turnătorii pentru a reproduce în bronz un model din ghips sau lut, această tradiţie de realizare a pieselor turnate din bronz predomină de atunci, împletind arta sculptorului şi măiestria turnătorului. Un model pregătit din lut sau din ghips de către sculptor este transportat la turnătorie pentru a fi turnat de către turnători calificaţi. Aceastã colaborare dintre sculptor şi turnător devine celebră în lumea întreagă datorită capacităţii de a reproduce cu fidelitate neobişnuitã trăsăturile iniţiale ale modelului.

Downloaded a total of 139 times

Dupa cel de-al doilea razboi mondial inovatia francmasonica s-a extins la arhitectura, scria parintele Leonard Feeney, unde formele traditionale ale locuintelor au fost inlocuite cu “forme functionale”, care sa satisfaca nevoile biologice in modul cel mai evident posibil. Si aceste cuburi joase de ciment si sticla in care ne satisfacem nevoile biologice sunt mobilate cu obiecte asemanatoare. Walter Gropius, finantat de Arnold Schoenberg (compozitorul atonalist), Franz Werfel (scriitorul) si Albert Einstein (geniu declarat) au infiintat comuna de artisti a scolii de arhitectura Bauhaus, care s-a mutat dupa 1933 la Cambridge, in Anglia. Discipolul sau Laszlo Moholy-Nagy a deschis o sucursala la Chicago, care a rezolvat o problema esentiala a plutocratiei: construirea staulelor pentru vitele cu fata umana. Si asa s-au nascut “blocurile muncitoresti”, numite in Statele Unite “proiecte de cazare”, pepiniere de crima si insalubritate, scrie parintele Feeney.
Multi cred ca atunci cand Nicolae Ceausescu demola satele, bisericile si monumentele arhitectonice ale Romaniei, o facea din dementa si nu la ordin. Dar demolarea satelor, infometarea romanilor, demolarea bisericilor, au fost conform programului francmasonic de la care Ceausescu n-a deviat; si n-a fost lichidat pentru acele fapte, ci pentru cu totul altceva. Si nu pentru ca marilor bancheri le-a fost mila de poporul roman, ca tremura de frig iarna, ci pentru ca s-a lacomit si a platit datoriile externe ale Romaniei, refuzand astfel sa mai plateasca dobanzile care umfla cuferele casei Rothschild.

Downloaded a total of 200 times