Definirea noţiunii de probă
În literatura juridică şi în practica juridică, noţiunea de probă este folosită cu mai multe sensuri.
Într-un prim sens, prin probă se înţelege acţiunea prin care se poate ajunge la stabilirea faptelor sau împrejurărilor care au dat naştere conflictului dintre părţile in litigiu; privită din acest sens, noţiunea de probă este legată de ideea de sarcină a probei.
Într-un al doilea sens, prin probă se înţelege mijlocul prin care, în cauzele supuse judecăţii, se poate ajunge la stabilirea adevărului; în acest sens, noţiunea de probă se referă la mijloacele de probaţiune judiciară admise de lege: înscrisurile, depoziţiile martorilor, mărturisirea uneia dintre părţi, cercetarea la faţa locului.
Într-un al treilea sens, prin noţiunea de probă se înţelege rezultatul acţiunii de probaţiune judiciară; din acest punct de vedere se spune că proba este completă sau incompletă, convingătoare sau neconvingătoare.
În mod obişnuit, noţiunea de probă e folosită în cel de-al doilea sens, adică în înţelesul de mijloace de probaţiune judiciară.

Downloaded a total of 120 times

Probele au o importanta hotaratoare atat in procesul civil, cat si in procesul penal, ca si in genere in viata juridica .
La fel ca si alte ramuri de drept si dreptul procesual civil este guvernat nu numai de norme de drept, ci si de principii ale dreptului procesual civil .
Datorita importantei lor, unele din principiile procesului civil se regasesc in Constittie si legi speciale, sau Codul Civil, dar s-a spus in literatura de specialitate ca unele principii procesuale sunt consacrate in documente cu caracter international cum ar fi: Declaratia Universala a Dreprutilor Omului, Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice, Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale .
Prin mijlocirea probelor subictii de drept pot stabili in fata instantelor judecatoresti faptele din care izvorasc drepturile lor sau vinovatia ori nevinovatia in cazul faptelor cu caracter penal si tot din realitatea acestor fapte judecatorii desprind existenta drepturilor in litigiu, respictiv vinovatia sau nevinovatia persoanelor carora li se imputa fapte cu caracter penal. In lipsa probelor, drepturile civile subiective nu pot fi valorificate, iar in domeniul penal adevarul cu privire la fapta nu poate fi stabilit, administrarea probelor fiind strins legata de realizarea regulii de baza ”a aflarii adevarului”, iar in cea mai mare parte a procesului penal se pune problema legata de probe si mijloace de probe. A afla adevarul intr-o cauza penala inseamna, in general, a stabili daca o fapta exista si de cine a fost savirsita, daca intruneste toate elementele constitutive ale unei infractiuni daca faptuitorul raspunde penal pentru fapta sa. Or, toate acestea se realizeaza cu ajutorul probelor.

Downloaded a total of 951 times

In imensa varietate a contractelor se pot desprinde unele categorii mai importante, a caror clasificare se poate face dupa mai multe criterii (asemanatoare cu cele privitoare la actele juridice), precum: continutul, modul de formare, scopul urmarit de catre parti, modul de executare. Contractele reprezinta cea mai importanta si mai des folosita specie a actelor juridice.
Definitie: Contractele reprezină convenţia dintre 2 sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice.
Contractul este un acord între 2 sau mai multe persoane în scopul naşterii unui raport juridic.
Încheierea contractelor este guvernată de principiul libertăţii contractuale, deoarece orice contract este creaţia unei voinţe umane.
O parte este obligată prin contract numai pentru că şi-a exprimat dorinţa în acest sens şi numai în limitele în care a convenit. Principiul libertăţii contractuale se exprimă şi prin aceea că o persoană poate încheia orice fel de contract, poate să determine prin voinţa sa clauzele contractuale şi efectele pe care contractul urmează să le producă.De asemenea părţile pot să schimbe, să modifice sau să stingă obligaţiile exprimate în contract.

Downloaded a total of 603 times

DREPTUL AFACERILOR

§ 1. Originea cuvântului drept şi corespondentul său în alte limbi

- latinescul „directum” (adv.) : – direct, fără ocol
- metaforic: potrivit dreptăţii, adevărului, întemeiat, corect, echitabil
- substantiv „jus” = lege, drept, dreptate, conform cu legea
- franceză = droit
- engleză = right ; law = dr. obiectiv
- italiană = diritto
- germană = recht
- spaniolă = derecho

§ 2. Definiţia dreptului afacerilor. Delimitări

Definiţie: este o ştiinţă interdisciplinară (pluridisciplinară) ce cuprinde ansamblul nejuridic ce reglementează relaţiile sociale ale întreprinderii din momentul înfiinţării ei, până în momentul desfiinţării (lichidării), respectiv relaţiile ce se stabilesc între stat pe de o parte şi comerciant pe de altă parte (dreptul administrativ, fiscal, penal), dar şi relaţiile de drept privat, ceea ce înseamnă aplicarea unor dispoziţii de drept civil (regimul juridic al bunurilor, protecţia consumatorului), de dreptul muncii (contractul de muncă, răspunderea disciplinară, materială, jurisdicţia muncii) şi nu în ultimul rând de drept comercial (comercianţii, faptele de comerţ, fondul de comerţ, contractele comerciale).

Downloaded a total of 1266 times