Această infracţiune este prevăzută de Codul penal al României (art. 214) în Titlul III denumit „Infracţiuni contra patrimoniului”. În afara gestiunii frauduloase, acest titlu reglementează următoarele infracţiuni: furtul (art. 208), furtul calificat (art. 209), furtul urmărit la plângerea prealabilă (art. 210), tâlharia (art. 211), pirateria (art. 212), abuzul de încredere (art.213), înşelăciunea (art. 215), delapidarea (art. 215^1), însuşirea bunului găsit (art. 216), distrugerea (art. 217), distrugerea calificată (art. 218), distrugerea din culpă (art. 219), tulburarea de posesie (art. 220) şi tăinuirea (art. 221).
Constituţia României, prin art. 136 face referire la proprietate, pe care o împarte în două: publică şi privată.Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că „proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege”, iar „proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice” conform al. 5. Aşadar, plecând de la dispoziţiile constituţionale, legiuitorul a incriminat o serie de infracţiuni care fac parte din titlul menţionat mai sus.

Downloaded a total of 589 times

1. Definirea contabilităţii de gestiune
Din 1 ianuarie 1993 se aplică contabilitatea dualistă: un circuit aferent contabilităţii financiare şi un circuit aferent contabilităţii de gestiune.
Contabilitatea financiară furnizează informaţii sintetice care se finalizează în situaţiile financiare anuale compuse din bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţie de fluxuri de trezorerie, situaţia modificărilor capitalurilor şi politici financiare şi note explicative. Aceste situaţii prezintă poziţia financiară a întreprinderii, performanţa şi modificarea poziţiei financiare.
Datele furnizate de contabilitatea financiară se adresează utilizatorilor externi (investitorii de capital, creditorii, clienţii, instituţiile statului, băncile, personalul) şi utilizatorilor interni (managerilor) pentru analize financiare.
Contabilitatea de gestiune furnizează informaţii analitice de detaliu referitoare la eficienţa utilizării factorilor de producţie. Prin contabilitatea de gestiune se determină costul de producţie pe produs, lucrare sau serviciu (P, L, S), costul pe centre de responsabilitate, costul diferitelor funcţiuni, rezultatele analitice (pe produs, lucrare sau serviciu şi pe centre). Ea furnizează informaţii de natură economică exprimate atât în unităţi monetare cât şi nemonetare (fizice).
Contabilitatea de gestiune are ca obiect:
- cunoaşterea detaliată a proceselor de alocare a resurselor în interiorul întreprinderii pe centre de responsabilitate şi pe produse
- metode de transformare a resurselor consumate în rezultate
- elaborarea previziunilor având la bază consumurile trecute putându-se evalua în timp consecinţele activelor viitoare

Downloaded a total of 1789 times

Actualmente Republica Moldova depăşeşte o perioadă îndelungată de tranziţie la economia de piaţă, unde activitatea economică este concentrată în veriga de bază a economiei – întreprinderi – unde se creează bunurile materiale şi serviciile necesare societăţii. Pentru a activa în orice ramură a economiei, conducătorul din cadrul acesteia trebuie să dispună de o informaţie economică detailată şi veridică. Informaţia necesară pentru desfăşurarea activităţii eficiente este oglindită în evidenţa contabilă, care prin metodele sale ştiinţifice reflectă situaţia creată în ansamblu, precum şi aspectele cele mai însemnate.
Conducerea, pe de o parte, are nevoie de informaţii depline şi la timp pentru a lua decizii, precum şi pentru evaluarea rezultatelor lor. Pe de altă parte, întreprinderea trebuie să furnizeze datele necesare persoanelor care au efectuat investiţii sau au de gând să facă investiţii. În afară de aceasta, întreprinderea este datoare să raporteze statului privind alocarea impozitelor, taxelor etc.
În condiţiile unei economii de piaţă, profitabilitatea şi lichiditatea reprezintă două probleme principale ale managementului. Lichiditatea unei întreprinderi în mare parte depinde de activele lichide curente (pe termen scurt) care reprezintă activele financiare ce rezultă în urma operaţiilor băneşti, de investire a banilor şi de creditare. Activele lichide curente au o utilitate mare datorită faptului că sunt de obicei disponibile în termen scurt pentru achitarea datoriilor pe termen scurt.
Mijloacele băneşti reprezintă una din cele mai ingenioase creaţii ale omenirii. Ele au mijlocit schimbul de mărfuri, au facilitat funcţionarea economiei şi au dat impuls dezvoltării societăţii.
În condiţiile actuale, managerii de toate rangurile trebuie să cunoască tehnicile de utilizare a disponibilităţilor băneşti ale întreprinderii pentru maximizarea profitului concomitent cu menţinerea lichidităţii întreprinderii. Această cerinţă priveşte activele lichide curente ale întreprinderii ca şi activele productive precum terenurile, clădirile şi echipamentele de producţie.
Scopul acestei lucrări constă în cercetarea bazei normative şi legislative care reglementează gestiunea activelor curente la întreprindere; precăutarea aspectelor teoretice şi practice ale gestiunii activelor curente.

Downloaded a total of 2289 times