SCURT ISTORIC AL EVOLUŢIEI CONTABILITĂŢII
Evoluţia contabilităţii a fost impulsionată în principal de limitarea treptată a resurselor disponibile, dar şi de nevoia de creştere a societăţii omeneşti, în ansamblul său. În perioada antică, tehnicile, pe care contabilitatea se va baza mai târziu, capătă un avânt deosebit, servind în principal intereselor conducătorilor cetăţilor sau statelor antice sau, astfel spus, servind pentru controlul şi menţinerea puterii, prin controlul şi evidenţierea resurselor disponibile.
Primul instrument al contabilităţii a fost dezvoltarea capacităţii de a socoti. Contabilitatea, în forma sa primară, a apărut în momentul când primul om a numărat câte animale sunt în turma sa, acesta putând fi considerat primul inventar parţial al averii sale. Instrumentele contabilităţii s-au dezvoltat în decursul timpului, pe măsură ce resursele au devenit tot mai limitate în raport cu nevoile omeneşti. În momentul în care oamenii nu şi-au mai putut permite să irosească, s-a impus utilizarea unui instrument care să-i ajute în evidenţierea averii lor. „În mileniul al IV-lea î.H., în Mesopotamia de Jos, o civilizaţie strălucită, aceea a sumerienilor, utiliza tăbliţe dreptunghiulare de argilă umedă, pentru a trasa pe ele, cu un obiect ascuţit, desene reprezentând oameni şi obiecte. Aceste semne permiteau efectuarea inventarelor depozitelor şi, o dată argila uscată, păstrarea lor ca documente.” Tot din mileniul al IV-lea î.H. datează documente scrise, care atestă existenţa unor elemente contabile în India: ”[…] în Cartea Legilor lui Manu, scrisă în India, […] anul 3200 î.e.n., sunt prezentate legile care reglementau activitatea comercială …” . Una dintre primele scrieri care s-a păstrat este din timpul regelui Hammurabi al Babilonului (cca 2002-1960 î.H.). Tăbliţele din vremea lui conţin texte preţioase privind ţinerea legală a conturilor. Se pare totuşi că tehnica contabilă fusese dezvoltată de mai înainte, deoarece în timpul regelui babilonian operaţiunile efectuate erau destul de complexe pentru a putea crede că atunci au fost „inventate”: „Detalii referitoare la depozite, împrumuturi, dobânda percepută şi rambursarea creditelor se găsesc deja în Codul lui Hammurabi, descoperit la Susa.”

Downloaded a total of 5337 times

Obiectivul standardului IFRS 5 este specificarea contabilitatii activelor detinute in vederea vanzarii precum si prezentarea si descrierea activitatilor intrerupte.Acesta cere ca astfel de active si activitati vizate sa:
• fie evaluate la valoarea cea mai mica dintre valoarea contabila si valoarea justa,minus costurile de vanzare ;
• sa inceteze a mai fi amortizate;
• sa fie prezentate separat in bilant;
• sa aiba rezultatele aferente prezentate separat in contul de profit si pierdere.
Prezentul IFRS si cerintele sale de evaluare se aplica tuturor activelor imobilizate si grupurilor de active destinate cedarii.
O activitate este intrerupta la data la care activitatea indeplineste criteriile pentru a putea fi clasificata ca detinuta in vederea vanzarii sau atunci cand entitatea a intrerupt activitatea.
Enitatea trebuie sa clasifice un activ imobilizat (sau grup de active destinat cedarii)ca detinut in vederea vanzarii daca valoarea sa contabila se recupereaza in principal printr-o vanzare si nu prin folosirea sa in continuare.Pentru aceasta,activul(sau grupul de active)trebuie sa fie pregatit pentru vanzarea imediata in starea sa prezenta-sub rezerva doar a termenilor care sunt obisnuiti pentru vanzarea unor astfel de bunuri(sau grupuri de bunuri)-iar vanzarea sa trebuie sa fie foarte probabila.
Pentru ca o vanzare sa fie foarte probabila,trebuie ca managementul,la un nivel corespunzator,sa-si fi exprimat angajamentul fata de un plan pentru vanzarea activului(sau grupului de active)si tot conducerea sa fi intiat un program activ de cautare a unui comparator si de finalizare a planului.
Un grup de active destinat cedarii este un grup de active(si datorii asociate)ce urmeaza a fi cedate,prin vanzare sau alta modalitate,impreuna ca grup in cadrul unei tranzactii singulare.

Downloaded a total of 591 times

Utilizatorii informaţiilor contabile nu se pot mulţumi numai cu informaţiile cuprinse în situaţiile financiare, deoarece interesul lor se manifestă în legătură cu evoluţia poziţiei financiare faţă de situaţia de la începutul anului financiar cât şi pentru că utilizarea contabilităţii de angajamente generează o dimensiune ipotetică a performanţelor întreprinderii, în sensul că profitul prezentat la sfârşitul anului financiar nu coincide, de cele mai multe ori, cu soldul disponibilităţilor băneşti la acelaşi sfârşit de an.
Informaţii utile despre capacitatea întreprinderilor de a genera numerar şi echivalente de numerar cât şi despre utilizarea corespunzătoare a fluxurilor de numerar sunt oferite de operaţiile cu numerar .
Aceste informaţii permit evaluarea variaţiei activului net şi al structurii financiare a întreprinderii concretizată în gradul de lichiditate şi gradul de solvabilitate al acesteia, cât şi asigurarea premiselor informaţionale necesare pentru elaborarea unui buget de trezorerie real, în deplină concordanţă cu posibilităţile financiare ale acesteia.

Downloaded a total of 1263 times