Politica de dezvoltare regională constituie un instrument important în cristalizarea identităţii europene. De aceea, problema atenuării dezechilibrelor regionale şi, în general, a susţinerii proceselor de dezvoltare regională reapare în Europa, în ultimul timp, ca o preocupare majoră atât în studiile de specialitate, cât şi în analizele destinate fundamentării măsurilor de politică economică şi socială. Explicaţiile interesului crescând pentru astfel de preocupări constă în menţinerea – uneori chiar agravarea – unor dezechilibre apărute în perioadele anterioare, sau o percepţie nouă asupra acestora în actualul context economic, social şi politic, în Europa Centrală şi de Est, interesul actual pentru problemele regionale este determinat de necesitatea abordării şi rezolvării în cadrul politicilor economice naţionale a dificultăţilor generate de procesele de restructurare şi reformă, în cazul ţărilor dezvoltate din vestul continentului, preocupările în domeniul politicilor regionale s-au intensificat ca urmare a problemelor apărute în legătură cu procesele implicate de integrarea economică şi politică.
Politica de dezvoltare regională a Uniunii Europene îşi are originea în diferenţele de nivel ale veniturilor existente între zone geografice distincte. Cele mai prospere zece regiuni ale UE sunt de trei ori mai bogate şi investesc de trei ori mai mult în unităţile lor de producţie decât cele mai sărace zece regiuni.

Downloaded a total of 2626 times

Popoarele Europei , au stabilit o uniune tot mai strânsă între ele şi ca urmare au hotărât să aibă un viitor paşnic bazat pe valori comune.
Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii.
Uniunea se sprijină pe principiul statului de drept. Totodată Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, de securitate şi de justiţie. Tot ea contribuie la păstrarea şi dezvoltarea acestor valori comune respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi a identităţii naţionale a statelor membre şi a organizaţiilor puterilor publice la nivel naţional, regional şi local.
“Uniunea caută să promoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi a capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire.

Downloaded a total of 2970 times

La baza Europei Unite stau două organizaţii importante: Consiliul Europei ca organism politic şi Comunitatea Economică Europeană ca organism economic. În cele ce urmează este prezentată pe scurt o istorie a înfiinţării acestor două organisme.
Putem să spunem că ideea de Europă unită a fost lansată de Winston Churchill, care în decembrie 1946 a înfiinţat în Marea Britanie, United Europe Movement. Tot în aceeaşi perioadă Raul Dautry a creat Consiliul Francez pentru Unitatea Europei şi tot în decembrie1946 Henri Brugmans prezida deja Uniunea Europeană a Federaliştilor. La începutul anului 1947 exista o mişcare Socialistă pentru Statele Unite ale Europei sub preşedenţia lui Bob Edwars. În final toate aceste mişcări şi asociaţii, la iniţiativa contelui Richard de Candenhove-Kalergi au dat naştere Uniuni Parlementare Europene, iar primul preşedinte a fost Georges Bohy.
Primul congres al Europei s-a desfăşurat în mai 1948 sub preşedenţia lui Winston Churchill. Congresul a lansat “mesajul europenilor”, un act rezoluţie care a influenţat nemijlocit crearea instituţiilor europene.

Downloaded a total of 225 times

Imbunatatirea conditiilor de lucru si a respectarii drepturilor muncitorilor sunt unele din cele mai importante obiective ale Uniunii, prin care aceasta urmareste ca dezvoltarea pietei unice sa nu fie insotita de scaderea standardelor de lucru si de distorsiuni. Prioritatile Comunitatii in domeniul legislatiei muncii se indreapta spre definirea cerintelor minime de lucru prin intermediul legislatiilor nationale.
La protejarea angajatilor au contribuit directivele adoptate referitoare la concedierile colective de personal (Directiva nr. 98/59/CEE), transferul intreprinderilor (Directiva nr. 2001/23/CEE), protectia femeilor insarcinate (Directiva nr. 92/85/CEE), a protectiei tinerilor angajati (Directiva nr. 94/33/CEE), etc.
Consiliul Uniunii Europene a adoptat Directiva 94/33/CEE referitoare la protecţia tinerilor in muncă, Directiva care reglementează aspectele legate de definirea conceptelor de tânăr, copil, adolescent, munci uşoare, timp de lucru şi perioadă de repaos, interdicţia muncii
Copilului şi derogări posibile de la această interdicţie, obligaţii generale ale angajatorilor referitor la angajarea tinerilor, in special in ceea ce priveşte normele de securitate şi sanatate în muncă, timpul de lucru, munca de noapte, repausul legal, activităţi care implică expunerea tinerilor la factori nocivi din punct de vedere chimic, biologic, fizic.

Downloaded a total of 2002 times